joi, 30 decembrie 2010

PARFUMUL CE M-A FERMECAT IN TAINA






Traim intr-o lume a senzatiilor de orice fel si nu putem neglija un foarte important simt: cel olfactiv. Un parfum "bun" devine cu adevarat incantator pe piele, dezvolta nuante diferite la fiecare persoana in parte. El este o a doua piele, ca o haina invizibila. Cand uitam sa ne dam cu parfum parca am uitat sa punem ceva pe noi. Ne simtim goi.
Corpul parfumat al unui femei poate avea asupra unui barbat cam acelasi efect pe care polenul il are in cazul albinelor. Orice doamna pare mai "tantosa" dupa ce s-a parfumat. Si ce este mai sexi decat increderea?

Ocazia cu care va fi purtat parfumul respectiv este iarasi un factor important. O femeie nu poate merge la birou mirosind ca si cum ar vrea sa cucereasca toata ginta masculina si nici la cocktail mirosind a parfum universal de zi. Cand merge la sala se potriveste un parfum discret, altul decat la piata, altul decat in vizita la rude.

Concluzia ar fi una singura: nu este de joaca cu alegerea parfumului care sa reprezinte o femeie. Iar de cumparat, ar trebui cumparate doar parfumuri originale, meritam cu totii calitate, nu-i asa? Ce-ar fi sa incercam un parfum "bun" (daca nu am facut-o pana acum) si sa vedem diferenta?...

luni, 29 noiembrie 2010

SCRISOARE CATRE MOS CRACIUN

Mi-e cam dor de tine... cu toate ca nu te-am cunoscut niciodata, anul acesta ne vom intalni pentru prima oara...sper sa nu ma dezamagesti; contez pe tine sa-mi aduci cele mai minunate daruri de pe aceasta lume.
Acum sa incep vesnicele dorinte: as vrea fericire, bucurie, sanatate, sa am parte de dragoste, bogatie si tot ceea ce este mai frumos pe lume. Acum sa-ti explic mai amanuntit...
Imi doresc fericire... zambetele familiei si armonia caminului ma vor face cel mai fericit baietel din cate ai intalnit mosule (sau sa-ti zic nenea Craciun?)
Imi doresc bucurie...vreau sa petrec alaturi de parinti si bunici, iar bunatatea din inima lor si implinirea sufleteasca pe care le-o doresc din tot sufletul , imi va produce multa bucurie.
Imi doresc sanatate...Mamei si tatalui da-le putere sa invinga orice obstacol impreuna ivit in viata.
Imi doresc sa am parte de dragoste...de la parinti, bunici, viitori prieteni, vreau sa fiu inconjurat de dragoste din toate partile; unde ma uit vreau sa vad doar dragoste; toata lumea sa iubeasca pe toata lumea.
Imi doresc bogatie...Vreau o masina d-aia decapotabila, o vila, multi bani, o bicicleta frumoasa, un telefon de ultima generatie...glumeam Mosule!!!... Nu te speria! Nu ma intereseaza astfel de lucruri. Vreau bogatie de iubire, de dragoste, de sanatate, de fericire, pentru a le putea da si celor din jurul meu. Parintilor mei vreau sa le dau putere sa invinga greutatile vietii si sa inteleaga ca desi nu le-am spus-o niciodata sunt cei mai minunati parinti din lume.
Tie mosule vreau sa-ti dau rabdare pentru a citi toate scrisorile primite de la copii si multa, multa sanatate pentru a veni in fiecare an la toti copiii.
Imi doresc tot ce este mai frumos pe lume: imi doresc prieteni adevarati!
daca tu crezi ca nu merit, atunci macar jumate adu-mi, sa le pot da familiei...
Daca ti-e foame in timp ce duci cadouri, trezeste-ma sa-ti dau ceva de mancare si de baut.Ti le pot pune si la pachet daca vrei.
Multumeste-i mamei mele ca m-a ajutat sa compun si sa-ti trimit aceasta scrisoare ( mentionez ca o sa ma cheme Matei si sunt un "soricel" care are abia 27 de saptamani (voi veni pe lume anul viitor)).
Multi pupici la toata (fara exceptie) si un Craciun fericit!
.

Te pup dulce MOS CRACIUN!

marți, 26 octombrie 2010

slogan KOYOS

1."LASA-TE DUS DE KOYOS IN LUMEA TEHNOLOGIEI!"
2. "TEHNOLOGIA ESTE UN MUST-HAVE ANUL ACESTA! PENTRU SHOPPING ACCESATI WWW.KOYOS.RO!"
3. "CALITATEA SI TEHNOLOGIA VIN DE LA KOYOS!"
4. "ORIUNDE, ORICAND, CU KOYOS TEHNOLOGIA-TI REVINE IN GAND!"
5. "KOYOS LE ARE PE TOATE! ESTE O FIRMA CU PRODUSE GARANTATE, CE MERITA IMEDIAT CUMPARATE!"
6. "KOYOS- PENTRU TINE LA FIX!"
http://www.koyos.ro/foto-profesional/aparate-foto-d-slr.html

luni, 25 octombrie 2010

slogan KOYOS

Eu am ales mai multe slogane:
1."CLIENTUL NOSTRU-PARTENERUL NOSTRU DE INCREDERE!"
2. "ALEGE KOYOS! ALEGE SATISFACTIA INVINGATORULUI!"

http://www.koyos.ro/foto-profesional/aparate-foto-d-slr.html

miercuri, 11 august 2010

BAIA-PARADISUL WELLNESS

Nimic nu poate fi mai placut decat o baie calduta, dupa o zi infernala. Trafic, serviciu, cumparaturi, casa, copii, sot si zeci de alte probleme, mai mari sau mai mici din fiecare zi. Seara, cand totul se potoleste sau macar se amana pentru a doua zi, iubesc momentul cand ma retrag la baie. Sunt clipele mele de liniste si relaxare, este baia mea cu spuma, cu tihna totala care ma ajuta sa ma incarc cu energie, relaxandu-ma ca sa o pot lua de la capat a doua zi. Senzual, viu, un dus este in masura sa-mi readuca cheful de viata, si chiar mai mult de atat, daca stiu sa-l transform in arta il pot fructifica ca o sursa de senzatii vitalizante si placute. Eleganta si frumusetea baii mele sta in realizarea echilibrului intre estetic si functional, cu un strop de accent inedit ce il admir de fiecare data cand intru in cada. Cada este alba, ovala, din ceramica si exprima puterea apei de a o transforma intr-un spatiu arhitectural. Aceasta este o mica fantana modelata de curgerea apei, cu care formeaza un tot unitar. As dori o pata de culoare in aceasta oaza de liniste si relaxare. De aceea as dori sa-mi achizitionez o PARA DE DUS GROHE RAINBOW albastra (cod 27449000):
http://www.baterii-lux.ro/detalii/672/2/!/para-dus-grohe-rainshower-icon-rainbow/
Schimbarea aduce un element de noutate in baie si contribuie la un nou design armonios al incaperii. Baia reprezinta in permanenta o provocare pentru "arhitectul" din mine.

vineri, 23 iulie 2010

BILETUL SPRE FERICIRE

Am strans in palme un bilet spre fericire
Nimic nu banuiam...
S-a intamplat pur si simplu
Eram la Govora la un "blind date".
Da! Mi-a fost dat sa-l intalnesc.
Trecut-au 4 ani de la-ntalnire.
Acum suntem casatoriti, indrgostiti si sanatosi.

luni, 12 iulie 2010

Amintire

Plimbandu-ma prin parc, printre frunzele vestede am zarit un suflet ranit cu aripile frante, cu cicatrici adanci si urme de talpa. Era un suflet plapand, un suflet pur de copil, pierdut si ranit. L-am ridicat incet, l-am privit un timp apoi l-am apropiat de buze si l-am sarutat. Aveam acum in palme un suflet aproape inghetat cu aripi frante si cicatrici adanci. Nu stiam ce sa fac, vroiam sa il asez la loc si sa plec mai departe gandindu-ma ca pana la urma l-ar fi gasit altcineva. Nu era sufletul meu, nu era problema mea, nu aveam nevoie de o complicatie in plus. Ma uitam la el cum se incalzea in palmele mele si mi-am urat egoismul, mi-am urat nepasarea. Am inceput sa plang si lacrimile fierbinti udau sufletul din palmele mele, sufletul acela cu cicatrici adanci si urme de talpa. Am privit cu uimire cum urmele talpilor dispareau spalate de lacrimile mele si atunci am aflat in mine raspunsul. L-am sarutat din nou si l-am asezat alaturi de sufletul meu. L-am incalzit cu dragoste, l-am hranit cu dezmierdari, l-am spalat cu lacrimi si i-am vindecat ranile sarutandu-i-le. L -am pastrat inauntrul meu incercand sa il ascund de durere. Nu a fost deloc usor, au fost momente in care sufletul acela chinuit aproape renunta la viata, au fost momente in care eu aproape renuntam la lupta. Dar zilele au trecut si foarte incet sufletul acela ranit si cu cicatrici adanci a inceput sa se vindece. Acum privesc un suflet cu aripi noi, cu cicatrici subtiri si fara urme de talpa. E acelasi suflet pur de copil pe care durerea nu a reusit sa il schimbe. A venit clipa in care sufletul gasit isi va lua zborul punandu-si la incercare aripile noi .Imi deschid acum palmele iar el se inalta timid spre ceruri albastre, spre stele noi, purtat de adieri noi. Il privesc cum planeaza lin, cum se indeparteaza tot mai mult de vechiul adapost. Plang si acum ca si in prima zi dar lacrimile mele sunt de aceasta data lacrimi de fericire. Iubesc sufletul acesta atat de mult incat il pot lasa sa zboare. E poate prima oara cand iubesc. Nu simt durere, nu simt regrete, nu ii reprosez plecarea. Ma uit doar la el cum pleaca si stiu ca nu va uita niciodata nici palmele mele, nici sufletul meu. Zboara suflet drag, iubirea mea iti va veghea somnul, lacrimile mele iti vor spala urmele de talpi, buzele mele iti vor saruta cicatricile, iar palmele mele iti vor fi oricand adapost!

Să vorbim despre Băile Govora – o staţiune fără vârstă

Nici nu stiu cu ce sa incep aceasta povestioara pentru ca este o amintire vie ce am trait-o si nu cred ca o voi putea uita vreodata. Sa va povestesc.
Era intr-o seara de sambata din preajma Sarbatorilor de Craciun a anului 2006 si trebuia sa merg la restaurantul “Belvedere” din Govora sa ma intalnesc cu un barbat. Era un fel de “blind date”, pana atunci vorbisem doar la telefon. Mentionez ca facusem 300 km cu trenul pentru aceasta intalnire (pe vreme aceea stateam in Buzau). Am ajuns restaurant si m-am asezat la o masa asteptand “misterioasa” mea companie pentru acea seara. Hmmm intarzia… asta deja nu era semn bun. Stiti voi, barbatul trebuie neaparat sa ajunga intotdeauna primul.
Tot sperand am inceput sa-mi rotesc ochii prin incapere… cine stie, poate a ajuns si nu l-am vazut eu? La o masa alaturata un barbat singur parca astepta ceva. Am inceput sa ne adresam priviri stangace gandind “el sa fie?” Recunosc, mi-ar fi placut mie. Dar daca era el de ce statea acolo, nu ar fi trebuit sa vina la mine?
Stand si asteptand, eram din ce in ce mai dezamagita…Atata drum batut degeaba, atata timp pierdut!
Dupa ceva timp ma ridic sa plec, destul de suparata. Ajung la lift si simt pe cineva langa mine – era acel barbat misterios care imi zambea timid de la masa alaturata. Am urcat impreuna in lift in tacere. La un moment dat liftul se opreste – pana de curent.
“Off asta mai lipsea!” exclam suparata. Barbatul de langa mine zambeste si replica: “Sunt o companie chiar atat de ingrozitoare? Imi cer scuze – voi incerca sa-mi folosesc puterile magice pentru a porni curentul mai repede”.
M-a bufnit rasul. “Eh, poate nu e o companie chiar asa neplacuta”, mi-am spun eu. Facand haz de necaz am intrat in vorba cu el. Nu mica mi-a fost mirarea cand am aflat ca si el traia aceasi experienta – fusese lasat cu ochii in soare la un “blind date”(si el batuse cateva sute de kilometri, venise de la Sibiu). Sigur, ceea ce nici unul din noi nu a fost in stare sa-si dea seama cat am stat asteptand la restaurant era ca fiecare, de fapt, il astepta pe celalalt. Mai exact el era blind-date-ul meu, numai ca nu avusese curaj sa se apropie de mine. Trebuie sa recunosc ca m-am uitat putin ciudat la el: “adica tu iti dai intalnire cu mine dupa care nu ai curaj sa te apropii? Hmmm… destul de dubios…”
Dupa ceva timp liftul se repune in functiune. “Uite, vezi? A functionat” imi spune el si imi face cu ochiul. Recunosc ca nu stiu ce-a fost in mintea mea in clipa aceea (“probabil ca daca nu a avut curaj sa vina la mine la restaurant nu o va face nici acum”) dar nu am vrut sa pierd ocazia si l-am invitat la o cafea la mine in camera (am riscat, recunosc).
A incuviintat, parca usurat ca am facut eu prima acest pas, dupa care am iesit din lift si am plecat impreuna (spre un drum ce continua si azi). Daca nu ar fi avut loc acea pana de curent mai mult ca sigur nu ne-am mai fi intersectat niciodata drumurile (si mi-ar fi parut atat de rau ca am batut atata drum degeaba)… si nu am fi avut parte de acest nou inceput… calea spre fericire.